Durerea este unul dintre cele mai importante mecanisme de apărare ale organismului. Atunci când ne lovim, ne ardem sau suferim o accidentare, corpul trimite imediat un semnal către creier pentru a ne avertiza că ceva nu este în regulă. Fără această capacitate, multe răni ar putea trece neobservate și ar deveni mult mai grave.
Cu toate acestea, există un fapt care îi surprinde pe mulți: organul responsabil pentru interpretarea durerii nu poate simți durerea în propriul său țesut. Deși pare un paradox, explicația este una pur biologică și reprezintă unul dintre cele mai fascinante aspecte ale corpului uman.
În acest articol vei afla care este organul care nu simte durerea, de ce se întâmplă acest lucru și cum este posibil ca unele operații pe creier să fie realizate cu pacientul conștient.
Creierul este organul corpului uman care nu simte durerea în propriul său țesut.
Deși creierul este centrul care primește, interpretează și procesează toate senzațiile dureroase din organism, el nu conține receptori specializați pentru detectarea durerii, numiți nociceptori.
Asta înseamnă că țesutul cerebral nu poate transmite semnale dureroase atunci când este atins, tăiat sau stimulat. În schimb, structurile care îl înconjoară – precum meningele, vasele de sânge și nervii – sunt foarte sensibile și pot provoca durere intensă.
Explicația completă
Pentru a înțelege acest fenomen, trebuie mai întâi să știm cum apare durerea.
Atunci când un țesut este lezat, receptorii durerii detectează pericolul și trimit impulsuri electrice prin nervi către măduva spinării și apoi către creier. Acesta analizează informația și generează senzația pe care noi o percepem drept durere.
Problema este că în interiorul creierului nu există astfel de receptori.
Cu alte cuvinte, creierul poate interpreta milioane de semnale dureroase venite din întreg organismul, însă propriul său țesut nu este capabil să producă această senzație.
Acesta este motivul pentru care neurochirurgii pot lucra direct pe suprafața creierului fără ca pacientul să simtă durere în organul respectiv.
Cum funcționează?
Durerea este detectată de nociceptori, terminații nervoase specializate aflate în:
- piele;
- mușchi;
- articulații;
- oase;
- organe interne;
- membranele care învelesc creierul.
Creierul primește aceste informații și le interpretează.
De exemplu, dacă te înțepi într-un ac, receptorii din piele transmit instantaneu un semnal nervos către creier. Acesta stabilește localizarea și intensitatea durerii și determină reacția organismului.
În schimb, dacă țesutul cerebral este atins, nu există receptori care să inițieze acest proces.
Atunci de ce ne doare capul?
Aceasta este una dintre cele mai frecvente întrebări.
În realitate, nu creierul doare, ci structurile din jurul lui.
Printre acestea se numără:
- meningele (membranele care protejează creierul);
- vasele de sânge;
- nervii cranieni;
- mușchii scalpului;
- sinusurile.
Migrenele, durerile de cap tensionate și multe alte tipuri de cefalee apar deoarece aceste structuri sunt iritate sau inflamate, nu pentru că ar durea creierul.
Cum sunt posibile operațiile pe creier?
Una dintre cele mai impresionante proceduri medicale este intervenția neurochirurgicală cu pacientul treaz.
În astfel de cazuri, pacientul primește anestezie pentru scalp și craniu, însă creierul nu are nevoie de anestezie directă deoarece nu poate simți durerea.
Medicii pot discuta cu pacientul în timpul operației, cerându-i să vorbească, să citească sau să miște mâinile.
Acest lucru îi ajută să evite afectarea zonelor responsabile de:
- vorbire;
- memorie;
- vedere;
- mișcare;
- coordonare.
Deși poate părea incredibil, această tehnică este folosită în numeroase spitale din lume atunci când este necesară îndepărtarea unor tumori sau tratarea epilepsiei.
Istoric
În trecut, medicii credeau că orice parte a corpului simte durerea în același mod.
Abia în secolul al XIX-lea și începutul secolului XX, odată cu dezvoltarea neuroștiinței și a chirurgiei moderne, cercetătorii au observat că țesutul cerebral poate fi stimulat fără apariția durerii.
Unul dintre pionierii neurochirurgiei, medicul canadian Wilder Penfield, a efectuat numeroase operații pe creier cu pacientul conștient pentru a identifica regiunile responsabile de limbaj, memorie și mișcare.
Descoperirile sale au schimbat radical modul în care sunt realizate intervențiile neurochirurgicale și au contribuit la înțelegerea funcționării creierului.
Curiozități
- Creierul cântărește în medie aproximativ 1,3-1,4 kilograme.
- Reprezintă doar aproximativ 2% din greutatea corpului, dar consumă aproape 20% din energia organismului.
- Conține aproximativ 86 de miliarde de neuroni.
- Fiecare neuron poate forma mii de conexiuni cu alți neuroni.
- Creierul este alcătuit în proporție de aproximativ 73% din apă.
- În timpul somnului, creierul rămâne foarte activ și consolidează amintirile.
- Nu există receptori ai durerii în țesutul cerebral, însă meningele sunt extrem de sensibile.
- Creierul coordonează fiecare bătaie a inimii, fiecare respirație și fiecare mișcare pe care o facem.
Mituri și adevăr
Mit: Creierul doare atunci când avem migrenă.
Adevăr: Migrena apare din cauza vaselor de sânge, nervilor și membranelor care înconjoară creierul.
Mit: Dacă nu simte durerea, creierul nu poate fi afectat.
Adevăr: Lipsa receptorilor durerii nu înseamnă că este protejat. Traumatismele, accidentele vasculare sau tumorile pot afecta grav funcționarea sa.
Mit: Operațiile pe creier sunt întotdeauna făcute cu pacientul adormit.
Adevăr: În anumite situații, pacientul rămâne conștient pentru ca medicii să poată monitoriza funcțiile neurologice în timpul intervenției.
Concluzie
Întrebarea „Ce organ al corpului uman nu simte durerea?” are un răspuns surprinzător: creierul. Deși este centrul care interpretează toate senzațiile dureroase ale organismului, propriul său țesut nu conține receptori ai durerii. Tocmai această particularitate face posibilă realizarea unor intervenții neurochirurgicale complexe cu pacientul conștient și explică de ce durerile de cap provin, în realitate, din structurile care înconjoară creierul, nu din creierul însuși.
Lasă un răspuns